Sunt nebuna.Poate putini stiu asta....i have issues...big issues.Imi plac filmele triste.Filmele care ma impresioneaza asa tare incat plang.E ceva la nivel psihic aici...stiu asta.Ma uit si la alte genuri de filme...dar ...asta e genul meu preferat.Prefer sa ma uit la altii si la problemele lor si sa uit de ale mele.Chiar si pentru o ora.
Nici nu pot sa imi amintesc cand am plans ultima oara din motive personale.Dar pot sa-mi amintesc cand am plans ultima oara la un film.Este ciudat pentru ca lucrurile nu ar trebui sa fie asa.Nu ar trebui sa imi amintesc intai ce probleme au avut nu stiu ce personaje din filmu' XYZKL,ci pe ale mele.
Am motive sa plang,as vrea sa plang...dar nu pot.
De ce nu pot?
Defapt 'nu vreau' ar fi raspunsul.
Sunt prea 'mare si tare' ca sa plang.Sunt indestructibila...doar la suprafata.Numai eu stiu de cate ori 'm-am lipit'.
Ar fi fain sa am pe cineva langa mine,sa ma asculte si sa ma lase sa plang.
Plansul elibereaza toxinele din corp,daia te simti mai bine dupa ce plangi.
Nu inteleg de ce va zic voua asta.Fiecare are probleme.Ale mele sunt mai importante...pentru ca sunt ale mele si doar eu ma gandesc la ele.Nimanui nu ii pasa de problemele mele reale.
Am nevoie de un psiholog.Aia stiu sa asculte.
A vazut cineva vreun film trist in ultimul timp ?
PS: i said it was a wicked day...but no one believed me.
No comments:
Post a Comment